vineri, 13 aprilie 2012
Magda Isanos time
Doamne, n-ajung pân’la tine
vârfurile-acestei păduri de suspine?
Cum eşti tu atotştiutor,
să fi dat pâne de-ajuns tuturor,
culcuş pentru copiii îngheţaţi,
câte puţin din lumina celor bogaţi,
câte puţin din cerul lor senin,
de care îngeri întraripaţi se ţin.
Să fi dat, Doamne, fiecărui om,
câte-o bucată verde de pământ şi câte-un pom
al tuturor speranţelor pământeşti,
şi nu te-am fi-ntrebat unde eşti.
Am fi spus că te-ai răspândit
în noi, ca un fluviu liniştit,
că te-am băut fără să ştim…
N-ai fi rămas în biserică şi-n ţintirim,
ci ai fi mers împreună cu noi
şi te-am fi pus între coarne la boi,
ca pe-un ciucure frumos de mătasă
să ne-ajuţi la plug şi la coasă.
În loc să pleci pe celălalt tărâm,
ai fi avut la masa noastră un tacâm
şi seara, obosit şi făr’ de-alai,
în loc să te-ntorci înapoi în rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii şi pisici,
într-un colţ de vatră luminat.
Doamne, de ce ţi-au crescut aripi
şi-ai zburat ?
North Sea
Am tot promis ca voi posta cateva imagini din Danemarca...asa ca scurta mea sedere in Danemarca va fi reprezentata in cuvinte si imagini.
Lucian Blaga - Lumina
navalindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetata adânc de viata?
Nimicul zacea-n agonie
când singur plutea-ntuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina ce-o simt navalindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata în ziua dintâi.
Nimicul zacea-n agonie
când singur plutea-ntuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina ce-o simt navalindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata în ziua dintâi.
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina ce-o simt navalindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata în ziua dintâi.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina ce-o simt navalindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata în ziua dintâi.
Lumina ce-o simt navalindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata în ziua dintâi.
Lumina ce-o simt
"E-aşa de trist să cugeti că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.(Magda Isanos Murim ca maine)
"o bancă de lemn în mijlocul mării" in mijlocul sufletului meu...cand trebuie sa se odihneasca....
Kvie So...
"Atâta soare, Doamne,atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu păr din care şiruie răcoare…" Magda Isanos Murim ca maine
North Sea
În mine se mai vorbeşte şi azi despre tine. Lucian Blaga
"Neam părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor... Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi de a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume... Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă". Nicolae Iorga
Give your career wings...
Vine o vreme când te cauţi, viu încă, prin morminte. Nicolae Iorga
"Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate
şi celălalt şi-mi pare nenţeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim." Magda Isanos - Murim ca maine
Cum se poate
lumina lunii o data s-o vezi
si-apoi s-o tradezi
intrînd în întuneric? Lucian Blaga
Italy my love
Imaginile spun totul...
Domul din Florenta...
Ei ne privesc de sus...dar nu ne aud...nu ne raspund...
Si ingerii ce stau la poarta...si ne privesc...zambesc...
Primeste-ma si pe mine Doamne in bratele tale....
Sinagoga din Firenze...
Venice my love....
Domul din Florenta...
Ei ne privesc de sus...dar nu ne aud...nu ne raspund...
Si ingerii ce stau la poarta...si ne privesc...zambesc...
Primeste-ma si pe mine Doamne in bratele tale....
Sinagoga din Firenze...
Venice my love....
Etichete:
Castelvecchio.,
Firenze,
Italia,
Venetia,
Venice
Abonați-vă la:
Postări (Atom)